oficiere definitie

credit rapid online ifn

OFICIÉRE s.f. Acțiunea de a oficia și rezultatul ei; slujire, îndeplinire a unei solemnități. [Pron. -ci-e-. / < oficia]. substantiv femininoficiere

!oficiére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. oficiérii; pl. oficiéri substantiv femininoficiere

credit rapid online ifn

OFICIERE, oficieri, s. f. Acțiunea de a oficia și rezultatul ei; celebrare. [Pr.: -ci-e-]V. oficia. substantiv femininoficiere

OFICIÁ vb. I. tr. A sluji; a face o slujbă religioasă. ♦ A săvârși un act public sau privat, în special o căsătorie. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, var. ofiția vb. I. / < fr. officier, lat. med. officiare]. verb tranzitivoficia

OFICIÁ vb. tr. 1. a celebra o slujbă religioasă. 2. a săvârși un act public sau privat (o căsătorie). (< fr. officier, lat. officiare) verb tranzitivoficia

oficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 oficiáză, 1 pl. oficiém (-ci-em); conj. prez. 3 oficiéze; ger. oficiínd (-ci-ind) verb tranzitivoficia

oficià v. a celebra oficiul divin. verb tranzitivoficià

OFICIÁ, oficiez, vb. I. Tranz. A celebra un serviciu religios; a sluji în biserică. ♦ A săvârși un act public sau privat, în special o căsătorie (cu solemnitatea unei ceremonii); a celebra. [Pr.: -ci-a] – Din fr. officier. verb tranzitivoficia

*oficiéz v. intr. (fr. officier, mlat. officiare). Celebrez oficiu divin. verb tranzitivoficiez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluioficiere

oficiere  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oficiere oficierea
plural oficieri oficierile
genitiv-dativ singular oficieri oficierii
plural oficieri oficierilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z