oficia definitie

ofície f. (după rus. ofis și rom. oficiŭ). Rar. Hîrtie oficială. substantiv femininoficie

OFICIÁ vb. I. tr. A sluji; a face o slujbă religioasă. ♦ A săvârși un act public sau privat, în special o căsătorie. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, var. ofiția vb. I. / < fr. officier, lat. med. officiare]. verb tranzitivoficia

OFICIÁ vb. tr. 1. a celebra o slujbă religioasă. 2. a săvârși un act public sau privat (o căsătorie). (< fr. officier, lat. officiare) verb tranzitivoficia

oficiá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 oficiáză, 1 pl. oficiém (-ci-em); conj. prez. 3 oficiéze; ger. oficiínd (-ci-ind) verb tranzitivoficia

oficià v. a celebra oficiul divin. verb tranzitivoficià

OFICIÁ, oficiez, vb. I. Tranz. A celebra un serviciu religios; a sluji în biserică. ♦ A săvârși un act public sau privat, în special o căsătorie (cu solemnitatea unei ceremonii); a celebra. [Pr.: -ci-a] – Din fr. officier. verb tranzitivoficia

*oficiéz v. intr. (fr. officier, mlat. officiare). Celebrez oficiu divin. verb tranzitivoficiez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluioficia

oficia  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)oficia oficiere oficiat oficiind singular plural
oficiind oficiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) oficiez (să)oficiez oficiam oficiai oficiasem
a II-a (tu) oficiezi (să)oficiezi oficiai oficiași oficiaseși
a III-a (el, ea) oficia (să)oficiai oficia oficie oficiase
plural I (noi) oficiem (să)oficiem oficiam oficiarăm oficiaserăm
a II-a (voi) oficiați (să)oficiați oficiați oficiarăți oficiaserăți
a III-a (ei, ele) oficia (să)oficieze oficiau oficia oficiaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z