ofensa definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeofensa
- Vezi aici mai multe rimeofensa
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuof
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuofe
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cusa
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunsa
OFÉNSĂ s.f. Comportare, faptă, exprimare, expresie jignitoare; jignire, insultă, injurie. [< fr. offense, cf. lat. offensa]. substantiv femininofensă
OFÉNSĂ s. f. cuvânt, faptă jignitoare; insultă, injurie. (< fr. offense, lat. offensa) substantiv femininofensă
*ofénsă f., pl. e (fr. offense, d. lat. offensa). Vorbă saŭ purtare care ofensează, acțiunea de a ofensa. substantiv femininofensă
ofénsă s. f., g.-d. art. ofénsei; pl. ofénse substantiv femininofensă
ofénsă (ofénse), s. f. – Injurie, insultă. Fr. offense. – Der. ofensa, vb., din fr. offenser; ofensator, adj. (insultător); ofensiv, adj., din fr. offensif; ofensivă, s. f., din fr. offensive; inofensiv, adj., din fr. inoffensif. substantiv femininofensă
OFÉNSĂ, ofense, s. f. Cuvânt, comportare, faptă jignitoare; insultă, jignire; injurie. – Din fr. offense. substantiv femininofensă
OFENSÁ vb. I. tr. 1. A aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. 2. refl. (Fam.) A se supăra; a se ofusca. [< fr. offenser]. verb tranzitivofensa
OFENSÁ vb. I. tr. a aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. II. refl. (fam.) a se supăra (simțindu-se jignit); a se ofusca. (< fr. offenser) verb tranzitivofensa
ofensá (a ~) vb., ind. prez. 3 ofenseáză verb tranzitivofensa
ofensà v. 1. a face o ofensă; 2. fig. a atinge; 3. a se supăra: se ofensează pentru nimica. verb tranzitivofensà
OFENSÁ, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ Refl. (Fam.) A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser. verb tranzitivofensa
*ofenséz v. tr. (fr. offenser, lat. offensare, d. of-féndere, a ataca). Jignesc, indispun pin [!] vorbă saŭ purtare nedemnă: a mustra pe cineva în fața inferiorilor luĭ, a-l ofensa. Fig. Acest tabloŭ ofensează gustu publiculuĭ. V. refl. Mă simt ofensat: nu te ofensa de toate nimicurile! verb tranzitivofensez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiofensa
| ofensa substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)ofensa | ofensare | ofensat | ofensând | singular | plural | ||
| ofensând | ofensați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | ofensez | (să)ofensez | ofensam | ofensai | ofensasem | |
| a II-a (tu) | ofensezi | (să)ofensezi | ofensai | ofensași | ofensaseși | ||
| a III-a (el, ea) | ofensează | (să)ofensai | ofensa | ofensă | ofensase | ||
| plural | I (noi) | ofensăm | (să)ofensăm | ofensam | ofensarăm | ofensaserăm | |
| a II-a (voi) | ofensați | (să)ofensați | ofensați | ofensarăți | ofensaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | ofensează | (să)ofenseze | ofensau | ofensară | ofensaseră | ||