ocârmuire definitie

credit rapid online ifn

ocîrmuíre f. Rar azĭ. Guvern, administrațiune, stăpînire. substantiv femininocîrmuire

ocârmuíre (înv.) s. f., g.-d. art. ocârmuírii; pl. ocârmuíri substantiv femininocârmuire

credit rapid online ifn

ocârmuire f. od. guvern: fac împotrivire ocârmuirii AL. substantiv femininocârmuire

OCÂRMUÍRE, ocărmuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a ocârmui și rezultatul ei; cârmuire, conducere, guvernare; administrare. ♦ P. ext. Organ de conducere, de administrație; guvern. – V. ocârmui. substantiv femininocârmuire

ocîrmuí (-uésc, ocârmuít), vb. – A guverna, a administra. Sl. okrumiti, cf. cîrmui. E dubletul lui ocîrmi, vb. (a menține, a păstra), sec. XVII, înv. (după Candrea, din sl. okrumljati). – Der. ocîrmuire, s. f. (guvern); ocîrmuitor, s. m. (conducător). verb tranzitivocîrmui

ocârmuì v. a cârmui o țară [V. cârmui: inițiala pare a fi fost trasă din sinonimul oblădui]. verb tranzitivocârmuì

ocârmuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocârmuiésc, imperf. 3 sg. ocârmuiá; conj. prez. 3 ocârmuiáscă verb tranzitivocârmui

OCÂRMUÍ, ocârmuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [Var.: otcârmuí vb. IV] – Cf. sl. ocrŭmiti. verb tranzitivocârmui

ocîrmuĭésc v. tr. (maĭ vechĭ otc-, d. vsl. otŭkrŭmovati). Rar azĭ. Cîrmuĭesc (o țară), guvernez. verb tranzitivocîrmuĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiocârmuire

ocârmuire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ocârmuire ocârmuirea
plural ocârmuiri ocârmuirile
genitiv-dativ singular ocârmuiri ocârmuirii
plural ocârmuiri ocârmuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z