ocupatór s. m., pl. ocupatóri substantiv masculin și feminin ocupator
OCUPATÓR, -OÁRE, ocupatori, -oare, s. m. și f. (Neobișnuit) Ocupant. – Ocupa + suf. -tor. substantiv masculin și feminin ocupator
ocupatoáre s. f., g.-d. art. ocupatoárei; pl. ocupatoáre substantiv masculin și feminin ocupatoare
| ocupator substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | ocupator | ocupatorul | ocupatoare | ocupatoarea |
| plural | ocupatori | ocupatorii | ocupatoare | ocupatoarele | |
| genitiv-dativ | singular | ocupator | ocupatorului | ocupatoare | ocupatoarei |
| plural | ocupatori | ocupatorilor | ocupatoare | ocupatoarelor | |