octombrie definitie

*Octóbre m., gen. al luĭ (lat. october, d. octo, opt, fiind-că la Romanĭ vechĭu an începea la Martie, și decĭ Octobre era luna a opta). A zecea lună a anuluĭ. – Vechĭ octóvrie și -ónvrie (scris -mv-, după mgr. octóvrios, vsl. sîrb. oktovriŭ, bg. octomvriĭ. Epenteza luĭ m saŭ n, după Septem-, Novem- și Decembre). Azĭ (maĭ des, dar nu maĭ bine) Octombre. invariabiloctobre

octómbrie s. m. – Luna a zecea a anului. Var. octomvrie, octobre. Sl. oktębri, oktovrii (Cihac, II, 224). Infixul nazal, cf. bg. oktomvrii (Candrea), poate fi de origine sl. sau prin analogie cu noiembrie (Tiktin; Graur, BL, IV, 77). invariabiloctombrie

octómbrie (-bri-e) s. m., g.-d. lui octómbrie; abr. oct.; X/.10./-10- invariabiloctombrie

Octomvrie m. a zecea lună a anului, numită de popor Brumărel. [Gr. mod.]. invariabiloctomvrie

OCTÓMBRIE s. m. A zecea lună a anului, care urmează după septembrie; brumar, brumărel. [Var.: octomvrie, (pop.) octomvre s. m.] -Din sl. oktovrii. invariabiloctombrie