OCTOGONÁL, -Ă adj. În formă de octogon. [< fr. octogonal]. adjectivoctogonal
*octagonál, -ă adj. (d. octagon). Geom. De forma octagonuluĭ. adjectivoctagonal
octogonál adj. m., pl. octogonáli; f. octogonálă, pl. octogonále adjectivoctogonal
OCTOGONÁL, -Ă, octogonali, -e, adj. (Despre poligoane) Care are opt laturi; octogon (2). – Din fr. octogonal. adjectivoctogonal
octogonal adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | octogonal | octogonalul | octogonală | octogonala |
plural | octogonali | octogonalii | octogonale | octogonalele | |
genitiv-dativ | singular | octogonal | octogonalului | octogonale | octogonalei |
plural | octogonali | octogonalilor | octogonale | octogonalelor |