OCTOGÓN s.n. Poligon cu opt laturi. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. octogone, cf. lat. octogonos, gr. oktogonos]. adjectivoctogon
octogón2 s. n., pl. octogoáne adjectivoctogon
octogon n. Geom. poligon cu opt laturi. ║ a. cu opt fețe: o sală octogonă formează acest local BOL. adjectivoctogon
OCTOGÓN, -Ă, octogoni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu opt laturi. 2. (Înv.) Adj. Octogonal. – Din fr. octogone. adjectivoctogon
OCTOGÓN s.n. Poligon cu opt laturi. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. octogone, cf. lat. octogonos, gr. oktogonos]. substantiv neutruoctogon
*octagón n., pl. oane (vgr. oktágonon, d. októ, opt, și gonía, colț. V. tri-, penta- și poli-gon). Geom. Poligon în opt colțurĭ (unghĭurĭ). – Și octo- (după fr.). substantiv neutruoctagon
*octogón, V. octagon. substantiv neutruoctogon
octogon n. Geom. poligon cu opt laturi. ║ a. cu opt fețe: o sală octogonă formează acest local BOL. substantiv neutruoctogon
octogon adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | octogon | octogonul | octogonă | octogona |
plural | octogoni | octogonii | octogone | octogonele | |
genitiv-dativ | singular | octogon | octogonului | octogone | octogonei |
plural | octogoni | octogonilor | octogone | octogonelor |
octogon adjectiv | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | octogon | octogonul |
plural | octogoane | octogoanele | |
genitiv-dativ | singular | octogon | octogonului |
plural | octogoane | octogoanelor |