OCTOFÓR s.m. Litieră purtată de opt (sclavi). ♦ (Ant.) Purtător de litieră. [< fr. octophore, cf. gr. octophoros]. substantiv masculinoctofor
*octofór n., pl. oare (vgr. októphoron, d. októ, opt, și phero, port, duc; lat. octóphoron). La Romanĭ, lectică purtată de opt oamenĭ. substantiv masculinoctofor
octofór s. m., pl. octofóri substantiv masculinoctofor
octofor a. și m. la Romani, purtător de lectică: Sirieni octofori pe dealul palatin AL. substantiv masculinoctofor
OCTOFÓR, octofori, s. m. (În Antichitate) Purtător de litieră. – Din lat. octophoros. substantiv masculinoctofor
octofor substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | octofor | octoforul |
plural | octofori | octoforii | |
genitiv-dativ | singular | octofor | octoforului |
plural | octofori | octoforilor |