OCTÉT2 s. m. 1. (chim.) configurație electronică în care stratul exterior al unui atom este ocupat de opt electroni. 2. (inform.) bait. (< fr., engl. octet) substantiv masculinoctet
*octét1 (grup de opt biți) s. m., pl. octéți^ substantiv masculinoctet
OCTÉT, octete, s. n., -octeți, s. m. 1. S. n. Formație compusă din opt persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o lucrare muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru această formație. 2. S. n. (Chim.) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom. 3. S. m. (Inform.) Combinație de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de memorie. – Din germ. Oktett, fr. octet. substantiv masculinoctet
OCTÉT1 s. n. formație muzicală din opt interpreți; octuor. ◊ piesă muzicală pentru o astfel de formație. (< germ. Oktett, fr. octette) substantiv neutruoctet
OCTÉT s.n. Piesă muzicală scrisă pentru opt instrumente (de coarde, de suflat sau de ambele feluri); ansamblu de opt instrumentiști. [Cf. it. otteto, germ. Oktett]. substantiv neutruoctet
octet substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | octet | octetul |
plural | octete | octetele | |
genitiv-dativ | singular | octet | octetului |
plural | octete | octetelor |
octet substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | octet | octetul |
plural | octete | octetele | |
genitiv-dativ | singular | octet | octetului |
plural | octete | octetelor |