octavă definitie

OCTÁVĂ s.f. 1. (Muz.) Interval într-o gamă diatonică, care cuprinde opt note consecutive. 2. Strofă alcătuită din opt versuri. 3. A opta dintre figurile de apărare la scrimă. [< fr. octave, cf. lat. octava – a opta]. substantiv feminin octavă

OCTÁVĂ s. f. 1. (muz.) interval de opt trepte; treapta a opta de la o treaptă dată. 2. strofă de opt versuri. 3. a opta poziție de apărare la scrimă. (< fr. octave, lat. octaval) substantiv feminin octavă

*octavă f., pl. e (fr. octave, d. lat. octava, fem. d. octavus, al optulea). Stanță de opt versurĭ: epopeĭa luĭ Tasso e scrisă în octave. Muz. Interval de opt grade (de ex., de la un do la altu. V. octoih). O pozițiune a spadeĭ în duel. substantiv feminin octavă

octávă s. f., g.-d. art. octávei; pl. octáve substantiv feminin octavă

octavă f. 1. stanță de opt versuri: epopea lui Tasso e scrisă în octave; 2. Muz. intervalul de opt grade. substantiv feminin octavă

OCTÁVĂ, octave, s. f. Interval între două sunete ale gamei la distanță de opt trepte. ♦ Strofă alcătuită din opt versuri endecasilabice, dintre care primele șase cu rimă încrucișată, iar ultimele două cu rimă împerecheată, folosită, mai ales în poezia italiană, spaniolă și portugheză. – Din fr. octave. substantiv feminin octavă