OCTAÉDRU s.n. Poliedru cu opt fețe. [Pron. -ta-e-. / < fr. octaèdre, cf. lat. octaedros, gr. oktoedros]. substantiv neutruoctaedru
OCTAÉDRU s. n. poliedru cu opt fețe. (< fr. octaèdre) substantiv neutruoctaedru
*octaédru n., pl. e (vgr. oktáedros, d. októ, opt, și édra, ședere, scaun. V. poliedru, cat-edră). Geom. Corp solid cu opt fețe. – Rar m. substantiv neutruoctaedru
octaédru (-e-dru) s. n., art. octaédrul; pl. octaédre substantiv neutruoctaedru
OCTAÉDRU, octaedre, s. n. Poliedru cu opt fețe. – Din fr. octaèdre. substantiv neutruoctaedru
octaedru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | octaedru | octaedrul |
plural | octaedre | octaedrele | |
genitiv-dativ | singular | octaedru | octaedrului |
plural | octaedre | octaedrelor |