ocrotitór (o-cro-) adj. m., pl. ocrotitóri; f. sg. și pl. ocrotitoáre adjectivocrotitor
ocrotitor a. și m. protector. adjectivocrotitor
OCROTITÓR, -OÁRE, ocrotitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ocrotește, apără, protejează, ajută; protector. – Ocroti + suf. -tor. adjectivocrotitor
ocrotitor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ocrotitor | ocrotitorul | ocrotitoare | ocrotitoarea |
plural | ocrotitori | ocrotitorii | ocrotitoare | ocrotitoarele | |
genitiv-dativ | singular | ocrotitor | ocrotitorului | ocrotitoare | ocrotitoarei |
plural | ocrotitori | ocrotitorilor | ocrotitoare | ocrotitoarelor |