ocrotire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeocrotire
- Vezi aici mai multe rimeocrotire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuoc
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuocr
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
ocrotíre (o-cro-) s. f., g.-d. art. ocrotírii substantiv femininocrotire
ocrotire f. protecțiune. substantiv femininocrotire
OCROTIRE s. f. Acțiunea de a ocroti și rezultatul ei; apărare, protejare, sprijin, ajutor. ◊ Ocrotirea sănătății = complex de măsuri stabilite de stat pentru prevenirea bolilor, întărirea și refacerea sănătății, prelungirea vieții și a capacității de muncă a oamenilor. Ocrotirea naturii = acțiune organizată de stat, de o instituție științifică națională sau internațională în scopul utilizării raționale, al conservării și al reproducerii resurselor naturale. ♦ Adăpost, azil. – V. ocroti. substantiv femininocrotire
ocrotí (ocrotésc, ocrotít), vb. – A proteja, a apăra. Sl. okrotiti, ukrotiti „a se calma” (Cihac, II, 224). – Der. ocroteală, s. f. (protecție, apărare); ocrotitor, adj. (protector). verb tranzitivocroti
ocrotì v. a proteja. [Slav. UKRÒTITI, a alina, a îmblânzi]. verb tranzitivocrotì
OCROTÍ, ocrotesc, vb. IV. Tranz. A lua sub paza sa; a apăra, a proteja; a ajuta, a sprijini. – Din sl. okrotiti „a îmblânzi”. verb tranzitivocroti
ocrotí (a ~) (o-cro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocrotésc, imperf. 3 sg. ocroteá; conj. prez. 3 să ocroteáscă verb tranzitivocroti
ocrotésc v. tr. (vsl. o-krotiti și u-krotiti, a îmblînzi, d. krotili, a îmblînzi, a mîngîĭa). Vechĭ. Sprijin (sufletește). Azĭ rar. Protejez. verb tranzitivocrotesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiocrotire
| ocrotire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ocrotire | ocrotirea |
| plural | ocrotiri | ocrotirile | |
| genitiv-dativ | singular | ocrotiri | ocrotirii |
| plural | ocrotiri | ocrotirilor | |