ocrotí (ocrotésc, ocrotít), vb. – A proteja, a apăra. Sl. okrotiti, ukrotiti „a se calma” (Cihac, II, 224). – Der. ocroteală, s. f. (protecție, apărare); ocrotitor, adj. (protector). verb tranzitivocroti
ocrotí (a ~) (o-cro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocrotésc, imperf. 3 sg. ocroteá; conj. prez. 3 să ocroteáscă verb tranzitivocroti
ocrotì v. a proteja. [Slav. UKRÒTITI, a alina, a îmblânzi]. verb tranzitivocrotì
OCROTÍ, ocrotesc, vb. IV. Tranz. A lua sub paza sa; a apăra, a proteja; a ajuta, a sprijini. – Din sl. okrotiti „a îmblânzi”. verb tranzitivocroti
ocrotésc v. tr. (vsl. o-krotiti și u-krotiti, a îmblînzi, d. krotili, a îmblînzi, a mîngîĭa). Vechĭ. Sprijin (sufletește). Azĭ rar. Protejez. verb tranzitivocrotesc
ocroti verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ocroti | ocrotire | ocrotit | ocrotind | singular | plural | ||
ocrotind | ocrotiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ocrotesc | (să)ocrotesc | ocroteam | ocrotii | ocrotisem | |
a II-a (tu) | ocrotești | (să)ocrotești | ocroteai | ocrotiși | ocrotiseși | ||
a III-a (el, ea) | ocrotește | (să)ocroteai | ocrotea | ocroti | ocrotise | ||
plural | I (noi) | ocrotim | (să)ocrotim | ocroteam | ocrotirăm | ocrotiserăm | |
a II-a (voi) | ocrotiți | (să)ocrotiți | ocroteați | ocrotirăți | ocrotiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ocrotesc | (să)ocrotească | ocroteau | ocrotiră | ocrotiseră |