OCRONÓZĂ s. f. afecțiune printr-o colorație cenușie-brună sau neagră a cartilajelor, a tendoanelor și a unor zone ale pielii. (< fr. ochronose) substantiv femininocronoză
ocronoză | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ocronoză | ocronoza |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | ocronoze | ocronozei |
plural | — | — |