ocoliș definitie

credit rapid online ifn

ocolíș s. n., pl. ocolíșuri substantiv neutruocoliș

ocoliș n. ocol mare, înconjur. substantiv neutruocoliș

credit rapid online ifn

OCOLÍȘ, ocolișuri, s. n. 1. Ocol (1), înconjur. ♦ Fig. Divagație. ◊ Loc. adv. Cu ocolișuri = pe ocolite, vag, indirect. Fără ocoliș (sau ocolișuri) = direct, pe față. 2. (Înv.) Perimetru, circumferință. – Ocol + suf. -iș. substantiv neutruocoliș

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiocoliș

ocoliș   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ocoliș ocolișul
plural ocolișuri ocolișurile
genitiv-dativ singular ocoliș ocolișului
plural ocolișuri ocolișurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z