ocolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocolésc, imperf. 3 sg. ocoleá; conj. prez. 3 să ocoleáscă verb tranzitivocoli
ocolì v. 1. a face ocol: ocoli de vr’o trei ori palatul ISP.; 2. a înconjura din toate părțile: un brâu de munte ocolește toată această țară BĂLC.; 3. a evita: ei se ocolesc unii pe alții; 4. a eluda: a ocoli legea. verb tranzitivocolì
OCOLÍ, ocolesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A străbate o distanță făcând un ocol; a merge de jur-împrejur, a înconjura. ♦ (Pop.) A cutreiera, a colinda. ♦ Tranz. A evita să atingi sau să lovești pe cineva sau ceva, ferindu-te într-o parte, făcând un mic ocol. ♦ Intranz. Fig. A spune ceva cu înconjur, a divaga. ◊ Loc. adv. Pe ocolite = pe departe, indirect. ♦ Tranz. A evita să întâlnești pe cineva sau ceva. ♦ Tranz. Fig. A lăsa ceva (în mod intenționat) deoparte; a ignora. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A pune gard împrejurul unui loc; a împrejmui, a îngrădi. ♦ Fig. (Înv. și reg.) A apăra, a proteja, a ocroti. ♦ (Înv. și reg.) A încercui din toate părțile, a împresura, a asedia. – Din ocol. verb tranzitivocoli
ocolésc v. tr. (vsl. okoliti, a îngrădi). Înconjor, merg în prejur [!]: lupu ocolea stîna. Îs așezat în prejur: munțiĭ ocolesc satu. Fig. Evit: a ocoli oameniĭ fără educațiune. Eludez: a ocoli legea. V. intr. Merg ocolind, cotesc: du-te pe aicĭ, că pe acolo ocoleștĭ. V. oblicesc. verb tranzitivocolesc
ocoli verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ocoli | ocolire | ocolit | ocolind | singular | plural | ||
ocolind | ocoliți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ocolesc | (să)ocolesc | ocoleam | ocolii | ocolisem | |
a II-a (tu) | ocolești | (să)ocolești | ocoleai | ocoliși | ocoliseși | ||
a III-a (el, ea) | ocolește | (să)ocoleai | ocolea | ocoli | ocolise | ||
plural | I (noi) | ocolim | (să)ocolim | ocoleam | ocolirăm | ocoliserăm | |
a II-a (voi) | ocoliți | (să)ocoliți | ocoleați | ocolirăți | ocoliserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ocolesc | (să)ocolească | ocoleau | ocoliră | ocoliseră |