ocoleálă s. f., g.-d. art. ocolélii; pl. ocoléli substantiv femininocoleală
OCOLEÁLĂ, ocoleli, s. f. Ocol, ocolire. – Ocoli + suf. -eală. substantiv femininocoleală
ocoleală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ocoleală | ocoleala |
plural | ocoleli | ocolelile | |
genitiv-dativ | singular | ocoleli | ocolelii |
plural | ocoleli | ocolelilor |