ocoláș m. (d. ocol și suf. ung. aș). Vechĭ. Suprefect [!]. substantiv masculinocolaș
ocoláș2 (ocol mic) (rar) s. n., pl. ocoláșe substantiv masculinocolaș
ocolaș m. 1. locuitor de plasă; 2. od. suprefect (în Moldova). substantiv masculinocolaș
OCOLÁȘ, (1) ocolașe, s. n., (2) ocolași, s. m. 1. S. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. 2. S. m. (Înv.) Conducătorul administrativ al unui ocol (6). – Ocol + suf. -aș. substantiv masculinocolaș
ocolaș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ocolaș | ocolașul |
plural | ocolași | ocolașii | |
genitiv-dativ | singular | ocolaș | ocolașului |
plural | ocolași | ocolașilor |
ocolaș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ocolaș | ocolașul |
plural | ocolași | ocolașii | |
genitiv-dativ | singular | ocolaș | ocolașului |
plural | ocolași | ocolașilor |