ócoș (-șe), adj. – (Trans.) Deștept, isteț; viclean, șiret. Mag. okos. A pătruns în argoul bucureștean. – Der. ocoși, vb. refl. (a o face pe deșteptul), în Trans. temporarocoș
ocoș, -ă, ocoși, -e adj. (iron., reg.) 1. prost, nerod. 2. încăpățânat. temporarocoș
ócoș, -e. adj. – Deștept, isteț; viclean, șiret: „În fruntea cetei de colindători era preferat un colindător ocoș” (Bilțiu 1996). – Din magh. okos „deștept, cuminte„. temporarocoș