ocniță definitie

firídă f., pl. zĭ și de (ngr. thyrída, d. vgr. thyris, -ídos, dim. d. thýra, ușă. Cp. cu stafidă. V. fără). Scobitură făcută în zid, maĭ ales la sobe, ca să puĭ ceva (de ex., o oală). – În Mold. sud. feridă, în nord ócniță. V. cotruță. substantiv femininfiridă

ócniță f., pl. (vsl. oknica d. oko, ochĭ, geam). Vechĭ. Azĭ nord. Firidă. substantiv femininocniță

ócniță (pop.) s. f., g.-d. art. ócniței; pl. ócnițe substantiv femininocniță

ocniță f. firidă la sobele țărănești: căscase gura cât ocnița PANN. [Slav. OKNO, fereastră din OKO, ochiu (cf. ochiu de fereastră, geam)]. substantiv femininocniță

ÓCNIȚĂ, ocnițe, s. f. (Pop.) 1. Diminutiv al lui ocnă (1). 2. Adâncitură într-o sobă de zid, în cuptorul sau în pereții caselor țărănești, în care se păstrează diferite obiecte; firidă, nișă. ♦ Firidă mică făcută ca element decorativ în partea exterioară a zidului unei clădiri. 3. Groapă adâncă; hrubă. 4. (Reg.) Schelet de pari în formă de prismă triunghiulară cu două laturi deschise, pe care se întind cerealele cosite sau secerate ca să se usuce; acoperiș de scânduri sprijinit pe țăruși, sub care se întind snopii de cereale în același scop. [Pl. și: ocniți ] – Ocnă + suf. -iță. substantiv femininocniță