ocnáș m. (d. ocnă). Lucrător de la ocnă. Criminal condamnat la munca ocneĭ. V. șalgăŭ. substantiv masculinocnaș
OCNÁȘ, ocnași, s. m. (În trecut) Om condamnat la muncă silnică într-o ocnă; p. gener. pușcăriaș. – Ocnă + suf. -aș. substantiv masculinocnaș
ocnaș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ocnaș | ocnașul |
plural | ocnași | ocnașii | |
genitiv-dativ | singular | ocnaș | ocnașului |
plural | ocnași | ocnașilor |