ocnă definitie

credit rapid online ifn

ocnă (ócne), s. f.1. Salină, mină de sare. – 2. Muncă silnică pe viață, care se făcea odinioară în saline cu ocnașii (sec. XVII-XIX). Sl. okno „fereastră” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, III, 224; Conev 42), cf. bg., sb. okno „puț de mină”, pol. okna, ngr. οϰνα „salină” (‹ rom.). – Der. Ocnaș, s. m. (condamnat; muncitor în salină); ocniță, s. f. (nișă, firidă), din sl. okunice „fereastră”. Der. din ngr. pornind de la sl. (Meyer, Neugr. St., II, 49), nu pare probabilă. substantiv femininocnă

ocnă, ocne s. f. (intl.) infractor renumit și foarte periculos. substantiv femininocnă

credit rapid online ifn

ócnă s. f., g.-d. art. ócnei; pl. ócne substantiv femininocnă

ócnă f., pl. e (vsl. okno, pl. okna, fereastră, d. oko, ochĭ; sîrb. okno, geam, mină; pol. okno, fereastră, deschizătură, okna pl., galerie, puț de mină, okna solne, mine de sare; ung. akna, salină; mgr. ókna, vrană, ngr. ókna, salină. V. ochĭ. – Româniĭ aŭ luat acest cuvînt d. Ungurĭ maĭ de grabă [!] de cît [!] d. Slavĭ). Salină, mină din care se scoate sare. Salină care servește și ca penitenciar pentru criminalĭ: condamnat la ocnă. Adv. Sărat ocnă, sărat slatină (morugă), foarte sărat. – Pin [!] vest și ognă și umnă (ca tocma, togma, tomna). V. baĭe. substantiv femininocnă

ócnă, -e, s.f. – 1. Mină (în general); baie. „Limba veche arată că apelativul ocnă a însemnat odinioară mină, nu numai salină, ca astăzi” (Iordan 1963: 52). 2. Salină. Ocna-Șugatag, localitate cu statut de stațiune balneară, în Maramureș, la 20 km sud de Sighet; cu ape sărate, concentrate, care se întrebuințează pentru băi (Țeposu, Câmpeanu 1921: 140). 3. Gură de ieșire dintr-o încăpere: „Femeia se coboară prin ocna grajdului jos, frumușel, prin cotruț în grajd” (Bilțiu; Sarasău). – Din sl. okno „fereastră” (DER, DEX). substantiv femininocnă

ocnă f. 1. mină, mai ales de sare: ocnele cele mai cunoscute sunt cele dela Slănic și Telega; 2. locul unde se închid făcătorii de rele (osândiți la munca silnică); ocnă părăsită, lăsată în nelucrare, servia înainte de închisoare tâlharilor celor mai cumpliți; 3. pl. ocne, od. venit domnesc dela minele de sare. [Ung. OKNA, salină (serb. OKNO, puț de ocnă); v. baie]. substantiv femininocnă

Ocna f. 1. sau Ocnele-Mari, orășel în jud. Vâlcea cu bogate saline: 5800 locuitori. Penitenciar și stabilimente balneare; 2. (Târgu-Ocna), orășel în jud. Bacău cu cele mai mari saline din țară: 9500 loc. Stațiune climaterică și balneară. Mare penitenciar pentru cei osândiți pe vieață; 3. (Sibiului) numit de Unguri Vizakna și de Sași Salzburg, localitate la N.-V. de Sibiu, cu băi și mine bogate de sare: 3772 locuitori. substantiv femininocna

OCNĂ, ocne, s. f. 1. Mină (mai ales de sare); salină. ◊ Expr. (Adverbial) Sărat ocnă = foarte sărat, prea sărat. 2. închisoare pentru cei condamnați la muncă silnică în saline; p. gener. închisoare, pușcărie. ♦ Pedeapsă executată într-o astfel de închisoare. – Din sl. okno „fereastră”. substantiv femininocnă

Târgu-Ocnei n. V. Ocna. substantiv feminintârguocnei

a fi ocnă mare expr. (intl.) v. a fi otravă mare. substantiv femininafiocnămare

a înfunda ocna / temnița / pușcăria expr. a fi condamnat la ani grei de închisoare. substantiv femininaînfundaocna

Ocna f. 1. sau Ocnele-Mari, orășel în jud. Vâlcea cu bogate saline: 5800 locuitori. Penitenciar și stabilimente balneare; 2. (Târgu-Ocna), orășel în jud. Bacău cu cele mai mari saline din țară: 9500 loc. Stațiune climaterică și balneară. Mare penitenciar pentru cei osândiți pe vieață; 3. (Sibiului) numit de Unguri Vizakna și de Sași Salzburg, localitate la N.-V. de Sibiu, cu băi și mine bogate de sare: 3772 locuitori. temporarocna

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiocnă

ocnă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular 'ocnă 'ocna
plural 'ocne 'ocnele
genitiv-dativ singular 'ocne 'ocnei
plural 'ocne 'ocnelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z