OCLUSÍV, -Ă adj. Care închide. ◊ Consoană oclusivă (și s.f.) = consoană care se pronunță prin ocluzia canalului bucal; explozivă. [Var. ocluziv, -ă adj. [< fr. occlusif]. adjectivoclusiv
OCLUSÍV, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin ocluziunea canalului fonator, urmată de o explozie (4); (consoană) explozivă. (< fr. occlusif) adjectivoclusiv
oclusiv adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | oclusiv | oclusivul | oclusivă | oclusiva |
plural | oclusivi | oclusivii | oclusive | oclusivele | |
genitiv-dativ | singular | oclusiv | oclusivului | oclusive | oclusivei |
plural | oclusivi | oclusivilor | oclusive | oclusivelor |