ocléi(-i), s. m. – Obleț (Alburnus lucidus). Pol. oklej, rus. ukleja (Tiktin). temporaroclei
obléț m. (d. oblu 2). Dun. de jos. Un peștișor lung de 10-12 c.m. numit și ocleĭ, pitic și porcaș (alburnus lúcidus). V. guvid. S. n., pl. e. Est. Lemn mereŭ, bucată de lemn rătund [!] (nedespicat) pentru foc. V. lodbă. temporarobleț
ocléĭ și ucléĭ m., pl. tot așa (pol. oklej, rus. ŭkléĭa, ung. ökle, a. î.). Dun. Obleț (peștișor): Cine n´a mîncat ocleĭ proaspăt, nu știe ce e bun pe lume (Prov.). temporarocleĭ
ocleiu m. 1. pește de mărimea unei sardele și de un gust delicios; 2. numele dobrogean al oblețului. [Pol. OKLEĬ]. temporarocleiu