OCITOCÍNĂ s.f. (Biol.) Hormon produs de lobul posterior al hipofizei, având rol în declanșarea contracțiilor uterine și stimularea lactației. [< fr. ocytocine]. substantiv femininocitocină
OCITOCÍNĂ s. f. hormon secretat de lobul posterior al hipofizei, cu rol în declanșarea contracțiilor uterine și stimularea lactației. (< fr. ocytocine) substantiv femininocitocină
ocitocínă s. f., g.-d. art. ocitocínei; pl. ocitocíne substantiv femininocitocină
OCITOCÍNĂ, ocitocine, s. f. Substanță cu acțiune stimulentă asupra contracției musculaturii uterine, secretată ca hormon de lobul hipofizar posterior. – Din fr. ocytocine. substantiv femininocitocină
ocitocină | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ocitocină | ocitocina |
plural | ocitocine | ocitocinele | |
genitiv-dativ | singular | ocitocine | ocitocinei |
plural | ocitocine | ocitocinelor |