ocinéz v. tr. (d. ocină). Vechĭ. Moștenesc. Dobîndesc. Stăpînesc. verb tranzitivocinez
ocinat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ocinat | ocinatul | ocinată | ocinata |
plural | ocinați | ocinații | ocinate | ocinatele | |
genitiv-dativ | singular | ocinat | ocinatului | ocinate | ocinatei |
plural | ocinați | ocinaților | ocinate | ocinatelor |