www.ReduPedia.ro
Definitie ocina - ce inseamna ocina - Dex Online

ocina definitie

ócină f., pl. e și i (v.sl. očina, din otĭčina, patrimoniŭ, patrie, otĭčinŭ, părintesc, otĭcĭ, otecĭ, otecŭ, tată). Vechĭ. Moștenire. Moșie părintească inalienabilă (baștină): ocinele boĭereștĭ și mînăstireștĭ eraŭ scutite de bir și angarale și se numeaŭ și „moșiĭ ohabnice”. Patrie. – Și ócenă. V. ohabă și feud. substantiv feminin ocină

ócină (înv., pop.) s. f., g.-d. art. ócinii; pl. ócini substantiv feminin ocină

ÓCINĂ, ocini, s. f. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova.) Bucată de pământ stăpânită cu drept ereditar. ♦ P. ext. Loc de baștină. – Din sl. otĭcina. substantiv feminin ocină

ócină (ócine), s. f. – Patrimoniu, moștenire. Sl. otičina (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233), cf. oteț.Sec. XVI, înv., ca și toate der.Der. ocinaș, s. m. (moștenitor, proprietar rural); ocina, vb. (a moșteni); ocinătoare, s. f. (înv., teren); ocinător, s. m. (înv., proprietar). substantiv feminin ocină

òcină f. o parte din moșie [Slav. OTĬČINA, patrimoniu, din OTEȚŬ, tată]. substantiv feminin òcină

ocinéz v. tr. (d. ocină). Vechĭ. Moștenesc. Dobîndesc. Stăpînesc. verb tranzitiv ocinez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului ocina

ocina   substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ocina ocinare ocinat ocinând singular plural
ocinând ocinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ocinez (să) ocinez ocinam ocinai ocinasem
a II-a (tu) ocinezi (să) ocinezi ocinai ocinași ocinaseși
a III-a (el, ea) ocinea (să) ocinai ocina ocină ocinase
plural I (noi) ocinăm (să) ocinăm ocinam ocinarăm ocinaserăm
a II-a (voi) ocinați (să) ocinați ocinați ocinarăți ocinaserăți
a III-a (ei, ele) ocinea (să) ocineze ocinau ocina ocinaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z