ocinătoáre f., pl. orĭ. Vechĭ. Ocină. substantiv femininocinătoare
ocinătoare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ocinătoare | ocinătoarea |
plural | ocinători | ocinătorile | |
genitiv-dativ | singular | ocinători | ocinătorii |
plural | ocinători | ocinătorilor |