www.ReduPedia.ro
Definitie ocină - ce inseamna ocină - Dex Online

ocină definitie

ócină f., pl. e și i (v.sl. očina, din otĭčina, patrimoniŭ, patrie, otĭčinŭ, părintesc, otĭcĭ, otecĭ, otecŭ, tată). Vechĭ. Moștenire. Moșie părintească inalienabilă (baștină): ocinele boĭereștĭ și mînăstireștĭ eraŭ scutite de bir și angarale și se numeaŭ și „moșiĭ ohabnice”. Patrie. – Și ócenă. V. ohabă și feud. substantiv feminin ocină

ócină (înv., pop.) s. f., g.-d. art. ócinii; pl. ócini substantiv feminin ocină

ÓCINĂ, ocini, s. f. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova.) Bucată de pământ stăpânită cu drept ereditar. ♦ P. ext. Loc de baștină. – Din sl. otĭcina. substantiv feminin ocină

ócină (ócine), s. f. – Patrimoniu, moștenire. Sl. otičina (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233), cf. oteț.Sec. XVI, înv., ca și toate der.Der. ocinaș, s. m. (moștenitor, proprietar rural); ocina, vb. (a moșteni); ocinătoare, s. f. (înv., teren); ocinător, s. m. (înv., proprietar). substantiv feminin ocină

òcină f. o parte din moșie [Slav. OTĬČINA, patrimoniu, din OTEȚŬ, tată]. substantiv feminin òcină

ocinéz v. tr. (d. ocină). Vechĭ. Moștenesc. Dobîndesc. Stăpînesc. verb tranzitiv ocinez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului ocină

ocină   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ocina ocinare ocinat ocinând singular plural
ocinând ocinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ocinez (să) ocinez ocinam ocinai ocinasem
a II-a (tu) ocinezi (să) ocinezi ocinai ocinași ocinaseși
a III-a (el, ea) ocinea (să) ocinai ocina ocină ocinase
plural I (noi) ocinăm (să) ocinăm ocinam ocinarăm ocinaserăm
a II-a (voi) ocinați (să) ocinați ocinați ocinarăți ocinaserăți
a III-a (ei, ele) ocinea (să) ocineze ocinau ocina ocinaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z