ochiuléț s. n., pl. ochiuléțe substantiv neutruochiuleț
ochiuleț | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ochiuleț | ochiulețul |
plural | ochiulețe | ochiulețele | |
genitiv-dativ | singular | ochiuleț | ochiulețului |
plural | ochiulețe | ochiulețelor |