ochitór s. m., pl. ochitóri substantiv masculinochitor
OCHITÓR, ochitori, s. m. Persoană care ochește cu arma; țintaș. ♦ Militar care execută ochirea la gurile de foc de artilerie. – Ochi2 + suf. -tor. substantiv masculinochitor
ochitor substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ochitor | ochitorul |
plural | ochitori | ochitorii | |
genitiv-dativ | singular | ochitor | ochitorului |
plural | ochitori | ochitorilor |