ochișór m. (dim. d. ochĭ). Ochĭ mic saŭ frumos. Scînteuță, o plantă. substantiv masculinochișor
ochișor m. mică plantă ce crește prin vii și pe lângă drumuri (Anagallis arvensis). substantiv masculinochișor
OCHIȘOR, ochișori, s. m. 1. Diminutiv al lui ochi1 (I 1). 2. (Bot.) Scânteiuță. – Ochi1 + suf. -ișor. substantiv masculinochișor
ochișor | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ochișor | ochișorul |
plural | ochișori | ochișorii | |
genitiv-dativ | singular | ochișor | ochișorului |
plural | ochișori | ochișorilor |