ocheníță s. f., g.-d. art. ocheníței; pl. ocheníțe substantiv femininocheniță
OCHENÍȚĂ, ochenițe, s. f. (Iht.) Diminutiv al lui ocheană. – Ocheană + suf. -iță. substantiv femininocheniță
ocheniță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ocheniță | ochenița |
plural | ochenițe | ochenițele | |
genitiv-dativ | singular | ochenițe | ocheniței |
plural | ochenițe | ochenițelor |