ocheșél (rar) adj. m., pl. ocheșéi; f. ocheșeá/ocheșícă, pl. ocheșéle adjectivocheșel
OCHEȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ocheșei, -ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui oacheș. ♦ (Substantivat, f. pl.; Bot.) Crăiță. [Var.: ochișél, -eá, -ícă adj.] – Oacheș + suf. -el, -ea, -ică. adjectivocheșel
ocheșel | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ocheșel | ocheșelul | ocheșea | ocheșeaua |
plural | ocheșei | ocheșeii | ocheșele | ocheșelele | |
genitiv-dativ | singular | ocheșel | ocheșelului | ocheșele | ocheșelei |
plural | ocheșei | ocheșeilor | ocheșele | ocheșelelor |