ocheșél (rar) adj. m., pl. ocheșéi; f. ocheșeá/ocheșícă, pl. ocheșéle adjectivocheșel
OCHEȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ocheșei, -ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui oacheș. ♦ (Substantivat, f. pl.; Bot.) Crăiță. [Var.: ochișél, -eá, -ícă adj.] – Oacheș + suf. -el, -ea, -ică. adjectivocheșel
crăiță f., pl. e (d. craĭ). Munt. Mold. sud. O plantă ornamentală cu florĭ învoalte [!] portocaliĭ (tagetes) din familia compuselor. Se numește și creiță (Munt.), crăișor, vîzdoagă, ocheșea și boftă. temporarcrăiță
ocheșeá și -șícă f., pl. șele (dim. d. oacheș, oacheșă). Nord. Crăiță. temporarocheșea