OCENÁȘ s. n. v. ocinaș. substantiv neutruocenaș
OCINÁȘ, ocinașe, s. n. (Înv. și reg.) Rugăciunea „Tatăl nostru”; p. gener: (la pl.) rugăciune (care se spune dimineața sau seara). [Var.: ocenáș s. n.] – Din sl. otĭcĭ našĭ. substantiv neutruocinaș
ocenaș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ocenaș | ocenașul |
plural | ocenașe | ocenașele | |
genitiv-dativ | singular | ocenaș | ocenașului |
plural | ocenașe | ocenașelor |