OCEANOGRAFÍE s.f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul mărilor și al oceanelor din punctul de vedere al constituției fizice, al curenților, al florei și al faunei lor. ♦ Știință care se ocupă cu studiul influenței mediului marin, la diferite adâncimi, asupra plantelor și animalelor marine. [Pron. -cea-, gen. -iei. / < fr. océanographie, cf. gr. okeanos – ocean, graphein – a scrie]. substantiv femininoceanografie
OCEANOGRAFÍE s. f. ramură a hidrologiei care studiază oceanul planetar; oceanologie. (< fr. océanographie) substantiv femininoceanografie
*oceanografíe f. (ocean și grafie). Studiu oceanuluĭ (saŭ al măriĭ) din toate punctele de vedere. substantiv femininoceanografie
oceanografíe (-cea-no-gra-) s. f., art. oceanografía, g.-d. oceanografíi, art. oceanografíei substantiv femininoceanografie
OCEANOGRAFÍE s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul și descrierea științifică a oceanului planetar; oceanologie. ♦ Știință care se ocupă cu studiul influenței mediului marin asupra florei și a faunei marine de la diferite adâncimi. – V. océanographle. substantiv femininoceanografie
oceanografie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | oceanografie | oceanografia |
plural | oceanografii | oceanografiile | |
genitiv-dativ | singular | oceanografii | oceanografiei |
plural | oceanografii | oceanografiilor |