oceanografie definitie

OCEANOGRAFÍE s.f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul mărilor și al oceanelor din punctul de vedere al constituției fizice, al curenților, al florei și al faunei lor. ♦ Știință care se ocupă cu studiul influenței mediului marin, la diferite adâncimi, asupra plantelor și animalelor marine. [Pron. -cea-, gen. -iei. / < fr. océanographie, cf. gr. okeanos – ocean, graphein – a scrie]. substantiv femininoceanografie

OCEANOGRAFÍE s. f. ramură a hidrologiei care studiază oceanul planetar; oceanologie. (< fr. océanographie) substantiv femininoceanografie

*oceanografíe f. (ocean și grafie). Studiu oceanuluĭ (saŭ al măriĭ) din toate punctele de vedere. substantiv femininoceanografie

oceanografíe (-cea-no-gra-) s. f., art. oceanografía, g.-d. oceanografíi, art. oceanografíei substantiv femininoceanografie

OCEANOGRAFÍE s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul și descrierea științifică a oceanului planetar; oceanologie. ♦ Știință care se ocupă cu studiul influenței mediului marin asupra florei și a faunei marine de la diferite adâncimi. – V. océanographle. substantiv femininoceanografie