OCEÁNIC, -Ă adj. De ocean, privitor la ocean; al oceanului. [Pron. -cea-. / cf. fr. océanique]. adjectivoceanic
OCEÁNIC, -Ă CEA-/ adj. referitor la ocean. ◊ specific regiunilor de uscat din apropierea oceanului. ♦ climă ~ă = climă la marginea continentelor, la latitudine medie, caracterizată prin temperaturi dulci și prin abundența precipitațiilor repartizate pe tot timpul anului. (< fr. océanique, lat. oceanicus) adjectivoceanic
*oceánic, -ă adj. (lat. occeánicus). De ocean, al oceanuluĭ: cele maĭ marĭ adîncimĭ oceanice nu ajung la 10,000 de metri, vapor oceanic. adjectivoceanic
oceánic (-cea-) adj. m., pl. oceánici; f. oceánică, pl. oceánice adjectivoceanic
oceanic a. ce ține de ocean. adjectivoceanic
OCEÁNIC, -Ă, oceanici, -ce, adj. 1. Care aparține oceanului, privitor la ocean; care trăiește în ocean. 2. Asemănător cu oceanul, ca de ocean. – Din fr. océanique, lat. oceanicus. adjectivoceanic
oceanic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | oceanic | oceanicul | oceanică | oceanica |
plural | oceanici | oceanicii | oceanice | oceanicele | |
genitiv-dativ | singular | oceanic | oceanicului | oceanice | oceanicei |
plural | oceanici | oceanicilor | oceanice | oceanicelor |