occiput definitie

OCCIPÚT s.n. Partea posterioară și inferioară a craniului, care se leagă de vertebrele gâtului. [Pron. oc-ci-. / < fr., lat. occiput]. substantiv neutruocciput

OCCIPÚT s. n. proeminență osoasă la polul posterior al craniului. (< fr., lat. occiput) substantiv neutruocciput

*occipút n., pl. urĭ (lat. óc-ciput, occípitis, d. cáput, cápitis, cap. V. sinciput). Anat. Partea posterioară și inferioară a capuluĭ spre ceafă. – Maĭ bine ar fi occipite (ca it.), acc. ca pontifice. substantiv neutruocciput

occipút s. n., pl. occipúturi substantiv neutruocciput

OCCIPÚT, occiputuri, s. n. Proeminență osoasă situată în partea posterioară și inferioară a craniului, care este legată de vertebrele gâtului. -- Din fr., lat. occiput. substantiv neutruocciput