occiput definitie

credit rapid online ifn

OCCIPÚT s.n. Partea posterioară și inferioară a craniului, care se leagă de vertebrele gâtului. [Pron. oc-ci-. / < fr., lat. occiput]. substantiv neutruocciput

OCCIPÚT s. n. proeminență osoasă la polul posterior al craniului. (< fr., lat. occiput) substantiv neutruocciput

credit rapid online ifn

*occipút n., pl. urĭ (lat. óc-ciput, occípitis, d. cáput, cápitis, cap. V. sinciput). Anat. Partea posterioară și inferioară a capuluĭ spre ceafă. – Maĭ bine ar fi occipite (ca it.), acc. ca pontifice. substantiv neutruocciput

occipút s. n., pl. occipúturi substantiv neutruocciput

OCCIPÚT, occiputuri, s. n. Proeminență osoasă situată în partea posterioară și inferioară a craniului, care este legată de vertebrele gâtului. -- Din fr., lat. occiput. substantiv neutruocciput

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiocciput

occiput  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular occiput occiputul
plural occiputuri occiputurile
genitiv-dativ singular occiput occiputului
plural occiputuri occiputurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z