occident definitie

OCCIDÉNT s.n. Apus, vest; spațiul geografic din apusul Europei; țările sau popoarele aflate în acest spațiu. [Pron. oc-ci-. / cf. fr. occident, lat. occidens]. substantiv neutruoccident

OCCIDÉNT s. n. apus, vest; spațiul geografic din apusul Europei (și SUA). (< fr. occident, lat. occidens) substantiv neutruoccident

*Occidént (zonă geografică) s. propriu n. substantiv neutruoccident

*occidént n., pl. e (lat. óccidens, -éntis, d. óc-cido, -cidere, a apune, d. cádo, cádere, a cădea). Apus, vest, locu unde apune soarele. Țările din apusu Româniiĭ, maĭ ales Francia. V. orient. substantiv neutruoccident

occidént (punct cardinal) (rar) s. n. substantiv neutruoccident

occident n. apus (ca punct cardinal). substantiv neutruoccident

OCCIDÉNT s. n. Apus¹ (2), vest; spațiul geografic situat la vest de un punct de referință; (cu valoare de nume propriu) lumea, totalitatea popoarelor aflate în acest spațiu (îndeosebi vestul Europei și America de Nord). – Din fr. occident, lat. occidens, -ntis. substantiv neutruoccident