ocazionat definitie

OCAZIONÁ vb. I. tr. (Rar) A prilejui; a da ocazia; a cauza. [Pron. -zi-o-. / < fr. occasionner]. verb tranzitiv ocaziona

OCAZIONÁ vb. tr. a prilejui; a cauza; a da ocazia. (< fr. occasionner) verb tranzitiv ocaziona

ocazioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 ocazioneáză verb tranzitiv ocaziona

ocazionà v. a da ocaziunea, a fi cauza; o imprudență poate ocaziona o mare nenorocire. verb tranzitiv ocazionà

OCAZIONÁ, ocazionez, vb. I. Tranz. A pricinui, a prilejui, a cauza, a provoca (ceva cuiva). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionner. verb tranzitiv ocaziona

*ocazionéz v. tr. (fr. occasionner, mlat. occasionare, V. cășunez). Rar. Cauzez, produc, aduc: această vorbă poate ocaziona o neplăcere. V. prilejesc [!]. verb tranzitiv ocazionez