ocazionare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeocazionare
- Vezi aici mai multe rimeocazionare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuoc
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuoca
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
OCAZIONÁ vb. I. tr. (Rar) A prilejui; a da ocazia; a cauza. [Pron. -zi-o-. / < fr. occasionner]. substantiv femininocaziona
OCAZIONÁ vb. I. tr. (Rar) A prilejui; a da ocazia; a cauza. [Pron. -zi-o-. / < fr. occasionner]. verb tranzitivocaziona
OCAZIONÁ vb. tr. a prilejui; a cauza; a da ocazia. (< fr. occasionner) verb tranzitivocaziona
ocazioná (a ~) (-zi-o-) vb., ind. prez. 3 ocazioneáză verb tranzitivocaziona
ocazionà v. a da ocaziunea, a fi cauza; o imprudență poate ocaziona o mare nenorocire. verb tranzitivocazionà
OCAZIONÁ, ocazionez, vb. I. Tranz. A pricinui, a prilejui, a cauza, a provoca (ceva cuiva). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionner. verb tranzitivocaziona
*ocazionéz v. tr. (fr. occasionner, mlat. occasionare, V. cășunez). Rar. Cauzez, produc, aduc: această vorbă poate ocaziona o neplăcere. V. prilejesc [!]. verb tranzitivocazionez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiocazionare
| ocazionare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ocazionare | ocazionarea |
| plural | ocazionări | ocazionările | |
| genitiv-dativ | singular | ocazionări | ocazionării |
| plural | ocazionări | ocazionărilor | |