www.ReduPedia.ro
Definitie ocazie - ce inseamna ocazie - Dex Online

ocazie definitie

OCÁZIE s.f. Fenomen sau moment (ivit întâmplător) favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, împrejurare. ◊ De ocazie = a) de circumstanță, (ivit) întâmplător; b) uzat, vândut cu preț redus; a da ocazia = a ocaziona. [Gen. -iei, var. ocaziune s.f. / cf. fr. occasion, lat. occasio]. substantiv feminin ocazie

OCÁZIE s. f. 1. situație, moment favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, împrejurare. ♦ de ~ = a) de circumstanță, (ivit) întâmplător; b) uzat, vândut cu preț redus. a da ă = a ocaziona. 2. mijloc de locomoție, vehicul ivit din întâmplare. (< fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio) substantiv feminin ocazie

ocazie, ocazii s. f. vehicul care transportă autostopiști substantiv feminin ocazie

ocázie (-zi-e) s. f., art. ocázia (-zi-a), g.-d. art. ocáziei; pl. ocázii, art. ocáziile (-zi-i-) substantiv feminin ocazie

OCÁZIE, ocazii, s. f. 1. Situație, împrejurare care provoacă, permite sau ușurează săvârșirea unei acțiuni; prilej, moment favorabil. ◊ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebit, de circumstanță; b) loc. adj. și adv. (ivit) întâmplător; cumpărat sau vândut din întâmplare (și de obicei avantajos). ◊ Loc. vb. A da ocazie la (sau, înv., de)... = a da loc, a ocaziona, a prilejui. ◊ Expr. Cu altă ocazie = cu alt prilej, altă dată. ♦ Eveniment deosebit, festivitate. 2. (Concr.) Mijloc de transport, de obicei găsit din întâmplare. [Var.: (înv.) ocaziúne s. f.] – Din fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis. substantiv feminin ocazie

*ocaziúne f. (lat. oc-cásio, -ónis, d. casus, caz, și cádere, casum, a cădea). Împrejurare favorabilă, prilej: a profita de ocaziune. Împrejurare, întîmplare, prilej: el s´a distins cu ocaziunea luăriĭ Plevneĭ. Cauză, subĭect, prilej: ocaziune de proces, de ceartă. La ocaziune, cu vre-o ocaziune, la momentu favorabil. Lucru, marfă de ocaziune, marfă maĭ veche (dar încă bună) și ĭeftină pe care o cumperĭ la ocaziune. – Ob. ocázie (rut. rus. okáziĭa). V. conjunctură. substantiv feminin ocaziune

ocazi(un)e f. 1. prilej, împrejurare favorabilă: profitați de ocaziune; 2. împrejurare oarecare: a arătat curaj în sute de ocaziuni; 3. cauză: ocaziune de ceartă; la ocaziune, când se prezintă momentul favorabil; de ocaziune, care nu mai e nou și se vinde mai eftin. substantiv feminin ocaziune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ocazie

ocazie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ocazie ocazia
plural ocazii ocaziile
genitiv-dativ singular ocazii ocaziei
plural ocazii ocaziilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z