OBVÉRS, -Ă adj. (Liv.) Relativ la o obversiune, de obversiune. // s.f. (Log.) Judecată echivalentă alteia într-o obversiune. [< fr. obverse]. adjectivobvers
OBVÉRS, -Ă I. adj. relativ la o obversiune. II. s. f. (log.) judecată echivalentă alteia într-o obversiune. (< fr. obverse) adjectivobvers
obvers adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | obvers | obversul | obversă | obversa |
plural | obverși | obverșii | obverse | obversele | |
genitiv-dativ | singular | obvers | obversului | obverse | obversei |
plural | obverși | obverșilor | obverse | obverselor |