OBUZIÉR s.n. Piesă de artilerie cu țeavă scurtă și cu traiectorie mai curbată decât aceea a tunului. [Pron. -zi-er. / < fr. obusier]. substantiv neutruobuzier
OBUZIÉR s. n. piesă de artilerie, asemănătoare cu tunul, dar cu țeavă mai scurtă și cu traiectoria foarte curbă. (< fr. obusier) substantiv neutruobuzier
*obuziér n., pl. e (fr. obusier). Arm. Tun scurt și gros care aruncă obuze și alte proĭectile. Obuzier de munte, obuzier ușor de suit pe munte. V. mortier. substantiv neutruobuzier
obuziér (-zi-er) s. n., pl. obuziére substantiv neutruobuzier
OBUZIÉR, obuziere, s. n. Gură de foc de artilerie asemănătoare cu tunul, care trage cu traiectorii foarte curbe pentru a lovi obiective situate în spatele unor obstacole înalte. [Pr.: -zi-er] – Din fr. obusier. substantiv neutruobuzier
obuzier substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | obuzier | obuzierul |
plural | obuziere | obuzierele | |
genitiv-dativ | singular | obuzier | obuzierului |
plural | obuziere | obuzierelor |