obturare definitie

credit rapid online ifn

OBTURÁRE s.f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; obturație. [< obtura]. substantiv femininobturare

obturáre s. f., g.-d. art. obturắrii; pl. obturắri substantiv femininobturare

credit rapid online ifn

OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – V. obtura. substantiv femininobturare

OBTURÁ vb. I. tr. A astupa, a acoperi, a înfunda (o deschizătură, un tub etc.). [P.i. -rez. / < fr. obturer, cf. lat. obturare]. verb tranzitivobtura

OBTURÁ vb. tr. a astupa (un orificiu, un canal, o conductă). (< fr. obturer, lat. obturare) verb tranzitivobtura

obturá (a ~) vb., ind. prez. 3 obtureáză verb tranzitivobtura

OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.). – Din fr. obturer. verb tranzitivobtura

*obturéz v. tr. (lat. ob-túro, -áre). Astup (culata tunuluĭ, lumina aparatuluĭ fotografic). verb tranzitivobturez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiobturare

obturare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obturare obturarea
plural obturări obturările
genitiv-dativ singular obturări obturării
plural obturări obturărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z