www.ReduPedia.ro
Definitie obturare - ce inseamna obturare - Dex Online

obturare definitie

OBTURÁRE s.f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; obturație. [< obtura]. substantiv feminin obturare

obturáre s. f., g.-d. art. obturắrii; pl. obturắri substantiv feminin obturare

OBTURÁRE, obturări, s. f. Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere, obturație. – V. obtura. substantiv feminin obturare

OBTURÁ vb. I. tr. A astupa, a acoperi, a înfunda (o deschizătură, un tub etc.). [P.i. -rez. / < fr. obturer, cf. lat. obturare]. verb tranzitiv obtura

OBTURÁ vb. tr. a astupa (un orificiu, un canal, o conductă). (< fr. obturer, lat. obturare) verb tranzitiv obtura

obturá (a ~) vb., ind. prez. 3 obtureáză verb tranzitiv obtura

OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.). – Din fr. obturer. verb tranzitiv obtura

*obturéz v. tr. (lat. ob-túro, -áre). Astup (culata tunuluĭ, lumina aparatuluĭ fotografic). verb tranzitiv obturez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului obturare

obturare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obturare obturarea
plural obturări obturările
genitiv-dativ singular obturări obturării
plural obturări obturărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z