www.ReduPedia.ro
Definitie obtura - ce inseamna obtura - Dex Online

obtura definitie

OBTURÁ vb. I. tr. A astupa, a acoperi, a înfunda (o deschizătură, un tub etc.). [P.i. -rez. / < fr. obturer, cf. lat. obturare]. verb tranzitiv obtura

OBTURÁ vb. tr. a astupa (un orificiu, un canal, o conductă). (< fr. obturer, lat. obturare) verb tranzitiv obtura

obturá (a ~) vb., ind. prez. 3 obtureáză verb tranzitiv obtura

OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.). – Din fr. obturer. verb tranzitiv obtura

*obturéz v. tr. (lat. ob-túro, -áre). Astup (culata tunuluĭ, lumina aparatuluĭ fotografic). verb tranzitiv obturez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului obtura

obtura   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) obtura obturare obturat obturând singular plural
obturând obturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) obturez (să) obturez obturam obturai obturasem
a II-a (tu) obturezi (să) obturezi obturai obturași obturaseși
a III-a (el, ea) obturea (să) obturai obtura obtură obturase
plural I (noi) obturăm (să) obturăm obturam obturarăm obturaserăm
a II-a (voi) obturați (să) obturați obturați obturarăți obturaserăți
a III-a (ei, ele) obturea (să) obtureze obturau obtura obturaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z