obtura definitie

credit rapid online ifn

OBTURÁ vb. I. tr. A astupa, a acoperi, a înfunda (o deschizătură, un tub etc.). [P.i. -rez. / < fr. obturer, cf. lat. obturare]. verb tranzitivobtura

OBTURÁ vb. tr. a astupa (un orificiu, un canal, o conductă). (< fr. obturer, lat. obturare) verb tranzitivobtura

credit rapid online ifn

obturá (a ~) vb., ind. prez. 3 obtureáză verb tranzitivobtura

OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.). – Din fr. obturer. verb tranzitivobtura

*obturéz v. tr. (lat. ob-túro, -áre). Astup (culata tunuluĭ, lumina aparatuluĭ fotografic). verb tranzitivobturez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiobtura

obtura  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)obtura obturare obturat obturând singular plural
obturând obturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) obturez (să)obturez obturam obturai obturasem
a II-a (tu) obturezi (să)obturezi obturai obturași obturaseși
a III-a (el, ea) obturea (să)obturai obtura obtură obturase
plural I (noi) obturăm (să)obturăm obturam obturarăm obturaserăm
a II-a (voi) obturați (să)obturați obturați obturarăți obturaserăți
a III-a (ei, ele) obturea (să)obtureze obturau obtura obturaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z