OBTÉNȚIE s.f. v. obtențiune. substantiv femininobtenție
*obtențiúne f. (d. lat. ob-tentum, supinu d. ob-tinére, a obținea, format ca și detențiune). Rar. Obținere, acțiunea de a obținea. – Și -énție. substantiv femininobtențiune
obtențiune f. obținere. substantiv femininobtențiune
obtenție | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | obtenție | obtenția |
plural | obtenții | obtențiile | |
genitiv-dativ | singular | obtenții | obtenției |
plural | obtenții | obtențiilor |